Cele mai vechi înregistrări scrise despre depozitarea gheții ar trebui să fie din China. În perioada de primăvară și de toamnă târzie, există o înregistrare din "camera de la pivniță" pentru a lua gheață și a bea vin. Așa-numita "cameră de pivniță" este Bing Jiao. Deoarece majoritatea populației chineze vechi locuiau în patru sezoane distincte, lacurile de iarnă și râurile îngheață, oamenii vor lua gheață din ea și apoi vor salva în Bing Jiao. Este folosit în cea mai tare vară.
Și cea mai veche invenție a tehnologiei de fabricare a gheții este și China. La începutul dinastiei Tang, există înregistrări de gheață cu săruri. Principalul ingredient al sărurilor este azotatul de potasiu, care absoarbe multă căldură atunci când azotatul de potasiu se dizolvă în apă, când oamenii folosesc această caracteristică pentru a face cuburi de gheață.
Și tehnologia modernă de răcire a aerului și chiar tehnologia de fabricare a gheții este produsă la mijlocul secolului al XIX-lea în America. Un medic în acel moment pentru a oferi pacienților cu febră ridicată să furnizeze aer condiționat, utilizarea expansiunii aerului va absorbi principiul fizic al căldurii, folosind motorul cu aburi ca sursă de energie, inventarea celui mai timpuriu sistem de aer condiționat . Medicul nu sa bazat pe invenție pentru a dezvolta o nouă industrie, dar ideea a fost construită de alți ingineri, iar un alt inginer francez a dezvoltat un răcitor mai sofisticat. În războiul civil american, această invenție a câștigat o dezvoltare extraordinară din cauza blocării transportului de gheață din sud în nord. De atunci, omenirea a intrat în epoca de refrigerare pe scară largă.






